Harap-AlB Funny edition

Harap-AlB Funny edition

Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale, sarea cale de sapte poste si intra în coliziune frontala cu World Trade Center-ul, traia într-o tara ca oricare alta un împarat poreclit de supusii sai Împaratul Verde, ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu îi pasa deloc de ecosistem. Împaratul avea dupa cum se obisnuieste în povesti un fiu, botezat la nastere Fat-Frumos si prescurtat FeFe, din motive deloc evidente.

Într-o buna zi, Împaratul Verde îl chema în sala tronului pe Fat-Frumos si îi zise pe un ton condescendent:

"Fiule. Eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec frâiele regatului în mâinile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la www.playboy.com si la CounterStrike si sa îmi dovedesti ca îti poti întemeia o familie. E timpul sa pleci în lume si sa îti cauti o mireasa pe placul tau, pentru ca nu vreau sa pier fara nepoti, întelesu-m-ai? "

"Dar... tata..."

"Sa nu te aud. Ti-am taiat accesul la Internet. Game over".

Pus în fata inevitabilitatii, Fat-Frumos se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Primul lucru pe care îl facu fu sa treaca pe la grajduri sa îsi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie-mare, feciorul împaratului nu era câtusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe lânga stalurile cu tablite pe care scria "Armasar pur-sânge inside", stiind ca o sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile paraginite aflate în penumbra. Si chiar asa se si întâmpla.

Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea în picioare, napârlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de el. Imaginea generala era completata fireste de o atitudine vadit sinucigasa.

"Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma în durerea mea", îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de asociatia "Prietenii Animalelor Muribunde").

"Nu-ti fa griji", replica nonsalant Fat-Frumos, "ma pricep la over-clocking".

La auzul acestor cuvinte, calul cazu instantaneu într-o transa adânca si Fat-Frumos se apuca sa-l aduca la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pentru corectarea miopiei si socuri de curent aproape continuu. În cele din urma calul deschise ochii si zise cu vioiciune: "I Know Kung-Fu".

"Show me", zâmbi Fat-Frumos stergându-si sudoarea de pe frunte.

Sari în aer calul, se dadu de trei ori peste cap, tâsni pe usa grajdului si, odata ajuns în curtea castelului, batu mar un grup de tarani care militau pasnic pentru ocrotirea florii-de-colt. Multumit de isprava, se întoarse la Fat-Frumos si îl intreba:

"Ei, si acum încotro, FeFe?"

"Mergem la Ileana Cosânzeana", zise hotarat Fat-Frumos.

Ileana Cosânzeana era o tipa blonda (zicea ea), pe care o cunoscuse pe Internet Relay Chat (IRC, varianta cu porumbei) si care statea suficient de aproape de castel, încât nu exista tag în instant-messaging, decât dimineata, când porumbeii înca mai erau adormiti si aveau probleme cu evolutia traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual, cu catapulta.

Odata ajuns la casa Ilenei Cosânzeana însa, Fat-Frumos descoperi cu uimire ca fata visurilor lui nu era nicaieri. Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca pentru o vreme, si adormi. Se trezi când un porumbel în picaj îl lovi sec în tampla. "Incoming message", anunta tardiv calul.

"Neica, o fura zmeul pe Ileana, îti zic, o fura", balmaji sfârsit porumbelul, "si spuse ca sa te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu în atâtia ani, cât ti-a fost lene sa te deplasezi pâna la ea, mânca-ti-as ochii tai de tractorist".

Si acestea fiind zise, îsi dadu duhul. Fat-Frumos sari în picioare, încaleca pe cal si nu se opri pâna nu ajunse la fierarul satului. "Cu ce va pot ajuta?", le iesi acesta în întâmpinare serviabil.

"Avem nevoie de arme. Multe arme", gâfâi Fat-Frumos.

"Nici o problema", replica impasibil fierarul. "Puteti încerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB..."

"Ceva portabil nu ai?", îl înterupse abrupt FeFe.

"Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste inamicul si se întoarce, dar nu tinem memorie pentru el si din pacate fara memorie uita de ce-a plecat si se duce... si se tot duce..."

"Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?"

"Acelea sunt ale împaratului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a câstigat destule batalii cu ele, acum ca sunt vechi si tocite e timpul sa devina open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garantie ca functioneaza".

"Ce bine", se bucura Fat-Frumos -- "o sa îmi încerc norocul cu ele".

Zis si facut. Lua feciorul împaratului sabia si scutul, încaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zori si pâna în seara si pâna ajunsera se facu întuneric si un vânt rece îi facu sa tremure din toate încheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatra neagra al zmeului.

"Am venit, zmeuleeeee! ", racni Fat-Frumos si începu sa izbeasca frenetic în usa cu mânerul sabiei care afisa disperata pe toata lungimea lamei mesajul "illegal operation".

Brusc usa se deschise, izbindu-l pe Fat-Frumos în plina figura, în ciuda scutului care anunta calm "General Protection Fault în Module w00d335" si se facu bucati.

"FeFe, ai venit", rânji zmeul. "Stiam eu!".

Verde si matahalos, zmeul era în sort si cu un tricou alb de bumbac, pe care scria "Swords don't kill people. I kill people". În spatele lui, Ileana îsi privea cu speranta salvatorul.

"Zmeule, am venit dupa Ileana Cosânzeana", rosti hotarat Fat-Frumos. Ai de ales din aceste "multiple choices":
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viata si pe moarte
c) câstigi o excursie de vis în Bermude.

"Aaaa... aaa... pai aleg c)", mormai vexat zmeul.

"ESTI SIGUR?", racni Fat-Frumos. "Poti sa întrebi publicul, poti sa suni un prieten..."

"Nu, nu... sunt sigur ca e raspunsul corect", dadu din colt în colt timorat zmeul.

"Okay. Ileana, hai sa mergem".

Si plecara, calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura sapte zile si sapte nopti neâncetat. La sfârsitul celei de-a saptea nopti, când în sfârsit FeFe si Ileana se retrasera în odaia nuptiala, dupa ce Ileana îsi dezbraca lasciv ultimele dessou-ri cumparate de la Victoria's Secret, un racnet inuman strabatu peretii castelului.

"Îngerasa mea, poti sa-mi explici si mie ce e ASTA?", scrâsni din dinti FeFe.

"A, o nimica toata... o centura de castitate cu opto-cuplori, cu cheie pe 5096 biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper..."